top of page

DESPRE CLUBUL COPIILOR ROMAN

Unde ne aflăm, încotro ne îndreptăm şi cum orientăm  destinele tinerilor pe care-i formăm în aceste vremuri de transformări radicale de sistem social, de paradigmă?  Sunt întrebări fireşti care preocupă specialiştii din domeniul  ştiinţelor sociale, educatorii, părinţii. Putem vorbi de o schimbare în educaţia zilelor noastre? De un sistem informativ şi educativ  altfel decât cel în care ne-am format noi, deveniţi educatori la sfârşitul  secolului trecut? Sunt întrebări la care răspunsul este sigur Da.


Clubul Copiilor Roman este o instituție de stat, afiliată Ministerului Educației Naționale și Inspectoratului Școlar Județean Neamț. Spre deosebire de școlile obișnuite, în club se pune accentul pe învățarea nonformală. Aici se desfășoară, pe lângă orele de curs obișnuite, și numeroase activități extrașcolare. Toate activitățile organizate la club sunt gratuite, spre deosebire de activitățile de la cluburile private din oraș  și la ele pot participa copii și elevi cu vârste cuprinse între 4 și 20 de ani. De-a lungul anilor, la club s-au obținut numeroase trofee, premii, diplome care vorbesc de la sine despre  buna pregătire a elevilor și profesorilor. Copiii participă la diferite concursuri internaționale, naționale, regionale, locale. Cadrele didactice de la club formează un corp didactic bine sudat, o familie mai mare în care sunt primiți cu drag copiii care trec pragul acestei instituții.

"Format în spiritul creșterii dinamice, dreptății sociale și preocupărilor intelectuale."

PRINCIPII ȘI VALORI

/  VALORILE DE BAZĂ

01

Activitatea educativă şcolară şi extraşcolară este proiectată conform următorului set de principii:

  • principiul priorităţii  educaţiei, ca responsabilitate asumată de guvernul României

  • principiul accesului egal la educaţie – conform Constituţiei şi Convenţiei ONU a Drepturilor Copilului, fiecare copil are dreptul la educaţie;

  • principiul interculturalităţii;

  • principiul continuităţii  activităţilor care au caracter permanent şi se bazează pe experienţa anterioară;

  • principiul complementarităţii formal –non-formal;

  • principiul flexibilităţii organizaţionale şi informaţionale;

  • principiul descentralizării autorităţii educaţionale şi al asigurării unităţii demersurilor educaţionale locale prin coordonare;

  • principiul abordării globale, unitare, multidisciplinare şi integrate;

  • principiul transparenţei implementării strategiei, cu participarea societăţii civile, alături de instituţiile guvernamentale în vederea realizării obiectivelor;

  • principiul cooperării – implementarea strategiei are la bază cooperarea instituţională, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. 

 

 

/  TRADIȚIA DIVERSITĂȚII

02

Profilurile catedrelor sunt: cultural-artistice, tehnico-aplicative, ştiinţifice, sportiv-turistice. 
Activitatea didactică se desfăşoară în cercuri, ateliere, cabinete, laboratoare, săli de sport, baze sportive sau ateliere deschise, cu grupe de iniţiere, avansate sau de performanţă, în funcţie de nivelul pregătirii elevilor şi este condusă de cadre didactice/personal didactic auxiliar. 

03

/  CADRELE DIDACTICE CARE COORDONEAZĂ CERCURILE
DIN CLUB

Nu sunt limitate de programe şcolare impuse, le elaborează singure, selectând și structurând conţinutul curricular, pe baza unităților de învățare, conform specificului cercului, pe baze științifice recunoscute și avizate, în funcţie de cerinţele imediate ale copiilor, părinţilor, comunităţii, societăţii.
Coordonatorii de cerc nu sunt cadre didactice obișnuite, ei trebuie să posede pe lângă vocație de dascăl și pregătirea profesională desăvârșită, acea plăcere și pasiune lăuntrică necondiționată pentru profesia aleasă, acea carismă de educator care atrage, convinge, menține, mobilizează, care ”contaminează” educabilii, acel  mod care facilitează învăţarea elevilor.

ISTORIC

01

/  RĂDĂCINILE NOASTRE

Începuturile Clubului Copiilor Roman se pierd în ceața istoriei controversate a mijlocului secolului trecut, mai exact, acesta a fost înființat în anul 1953, la 7 ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial, în scopul de a realiza activități suplimentare cu copiii din orașul Roman și din împrejurimi, activități desfășurate în timpul liber al copiilor, și care le dezvoltau competențe noi, aprofundau sau puneau bazele educației în domenii diverse. Când eram copii, noi, cadrele didactice de la club, ne aducem acum cu drag aminte, petreceam ore plăcute în cadrul acestei instituții, care și-a schimbat în timp  doar denumirea, locația și colectivul de cadre didactice și auxiliare, nu și vocația. Am găsit  totuși aici personal auxiliar de pe vremea când eram copii, spre încântarea noastră.

/  PERSPECTIVA ISTORICĂ

02

Tradiţia educaţiei non-formale este mai puternică în  ţările din Europa de Nord-Vest. Aici există deja o experienţă de mai multe decenii în ceea ce francezii numesc “education populaire” iar cei din  ţările nordice “folkbildning” (educaţia poporului); mai recent se vorbeşte despre o mişcare a “educaţiei urbane” (educating  cities movement) avandu-şi originea în preocupările municipalităţii din Barcelona şi în lucrările marelui pedagog 
brazilian Paul Freire.  Un seminar desfăşurat sub auspiciile Comisiei Europene  şi Consiliului Europei în aprilie 2004 a pus în evidenţă în mod sintetic preocupările 
responsabililor din această zonă. 
Deşi a trecut deja destul de multă vreme de cand tinerii şi familiile acestora au conştientizat obligativitatea de a învăţa, identificînd tinereţea  cu vremea 
învăţării, a formării pentru viaţă şi pentru profesie, totuşi mai există şi aici 
mulţi tineri care nu învaţă destul sau nu învaţă ce trebuie. Aceste ţări par a fi depăşit stagiul de  woorking society, cînd economia îi folosea chiar  şi pe aceia care nu învăţaseră suficient; în perioada actuală şi mai ales în perspectivă această learning society nu îi  mai poate angaja nicăieri pe cei lipsiţi de calificări, de competenţe atestate. 
Strategia Lisabona pentru 2010 avea in vedere  promovarea extinsă a formării pe tot parcursul vietii (lifelong and lifewide learning) urmarindu/se în acelasi timp: 
ƒ dezvoltarea personala, cetatenia activa, incluziunea socială,   îmbunătăţirea competenţelor cerute de angajatori (emploiabilitatea). 

/  VIITORUL

03

Bazat pe filosofia unui învăţământ democratic  şi pragmatic, clubul copiilor oferă răspunsul la întrebarea: „Ce face  şcoala pentru ca absolvenţii ei să fie oamenii acestui secol?”, mutând accentul de pe furnizarea răspunsurilor pe formularea de întrebări semnificative şi căutarea activă a variantelor de răspuns. Competenţele create de clubul copiilor vizează dorinţa, ştiinţa şi puterea de a face lumea mai bună prin cei care, în mod natural, trebuie să o facă, cei care vin. 

bottom of page